Acasa, locul unde aripile sunt colorate

Culori fragile mi se asaza pe umerii incovoiati de prea multe poveri si parca pene gingase imi cresc din omoplat, se intind curajoase si ma poarta spre inalt, spre zarea unde putini au curaj sa se avante, caci aerul e rece, pericolele invizibile si pustiul pustiu. Mi-e bine uneori acolo, departe de forfota, de rautati inexplicabile, de explicatii puerile. Apropierea de soare ma incinge prea tare si, fara sa imi dau seama, caut racoarea pamantului, las aerul sa se strecoare prin penele crescute colorat si ma intorc aici, unde sunt oameni mai buni, oameni mai rai, mereu oameni.

Pe unii ii simt ca fiind parte din mine, din gandurile mele, pe altii ii privesc de sus, caci lor nu le vor creste niciodata aripi, iar pe restul ii ignor, caci nu merita nici un strop de atentie. Fac ocoluri mari, plutesc la inaltimi mai mari sau mai mici, virez brusc si apoi revin pe creanga mea, unde ma simt in deplina siguranta. Aici nimeni nu incearca sa imi smulga penele colorate ale aripilor imaginare, aici imi e cald si bine. Acasa!

Anunțuri

Posted on Februarie 28, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: