Alegerea

Li se intampla uneori oamenilor sa se ataseze in acelasi timp, cu aparent aceeasi intensitate, de doua persoane, de cele mai multe ori total diferite intre ele. Cred ca este nevoia de completare, de uniune a calitatilor celor doi, intr-un tot unitar. Mi s-a intamplat si mie candva, i s-a intamplat, cu mult timp inainte, si mamei mele, poate vi s-a intamplat si voua…

Sfasiata intre dorinta de a ramane pentru totdeauna cu unul dintre prieteni si nevoia de a-l avea si pe celalalt, mama traia zile agitate, pierdea nopti intregi intrebandu-se, naiv, pe care sa il aleaga, in mainile cui sa isi puna soarta. Era o lupta sfasietoare cu propriile ganduri, cu propriile dorinte, cu propriile nevoi. Amana momentul decisiv, de teama ca nu va face alegerea corecta. Probabil, in sinea ei, se intreba de ce nu ii poate avea pe amandoi…

Uneori, un mic amanunt, aparent neinsemnat, poate schimba destine. Cei doi, stiind unul de celalalt si fiecare dintre ei dorind-o intens, incercau sa iasa in evidenta, punandu-l pe rival intr-o lumina proasta. Unul ii amintea ca ofiterii sunt oameni severi, ce nu permit rasfaturi, oameni mereu pe drumuri, dupa cum suna goarna unitatii. Celalalt umbla la sentiment, amintindu-i ca rivalul avea proteza la o mana, ca nu isi va putea salta copiii in brate, asa cum fac oamenii sanatosi.

Mama mea, cu inima rupta in doua bucati egale, ii tortura si se tortura, nestiind cui sa daruiasca franjurile ce ii ramaneau din acea inima. Acel mic amanunt a facut diferenta si a ajutat-o sa aleaga. Daca a regretat sau nu, povestea nu ne spune. Cert este ca un mic sarut pe obraz, dat la plecare de catre judecatorul inalt, subtire, cu ochi albastri si proteza la mana, a schimbat soarta multor oameni. I-a simtit buzele reci pe piele si s-a infiorat. Parca era mort. Ea nu dorea un barbat rece, ci unul viu, fierbinte.

Asa se face ca sunt copil de ofiter si ca am mostenit nevoia de a simti langa mine caldura unui barbat ce poate face femeia sa vibreze.

Anunțuri

Posted on Martie 28, 2014, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Interesant este că nu au trecut nici 15 minute de când am trecut pe aici și voiam să te trag de urechi pentru că nu ai mai scris nimic.
    Cred că un lucru mic, un amănunt ai zice, este cel ce poate face diferența între a fi sau a nu fi.
    Și ai dreptate, iată că și eu am trecut printr-un astfel de moment, în care un mic amănunt a făcut diferența!

    • Interesant este ca am avut nevoie de trei zile pentru a-ti raspunde, cu toate ca intotdeauna imi propun sa raspund imediat.
      As putea scrie o antologie de povesti in care lucruri marunte au facut diferenta… Chiar asa, de ce nu, daca tot am blogul acesta ferit de ochi curiosi? 🙂

      • Interesant este că și eu am avut nevoie de două zile ca să-ți pot vedea răspunsul, deși eu vizualizez imediar orice răspuns. Dar acum am fost atâ de ocupat, că nu am mai făcut față!
        colecția ta cu povestiri ar fi cu adevărat o idee bună! Ce-ar fi să o și pui în practică?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: