Istoria se repeta

Am doar cafea ”verde” in casa si imi displace profund gustul ei. Prefer sa beau o gura de apa, un ceai mai tarziu, sa fumez pe uscat si sa dorm mai mult. Unii ar putea spune ca imi va prinde bine acest post fortat, ca voi fuma mai putin si ma voi odihni. Nu este asa. Obisnuinta imi cere sa fiu prezenta la datorie, sa scriu ceva pe blog, orice. As avea si vreo doua advertoriale de scris, dar fara cafea nu functionez la capacitate maxima. Sunt amortita fizic si intelectual, nu am vlaga si nici idei clare, pe care sa le dezvolt lejer.

Ma antrenez aici, in locul meu ascuns, sperand ca degetele stiu singure drumul de la tasta la cuvantul potrivit. Simt ca nu iese, dar nu abandonez, caci sunt ambitioasa. Turui in continuare, dezlanat, in timp ce prin minte imi trec franturi de imagini, despre care stiu ca as putea scrie pagini intregi, daca as avea un strop de vlaga. Le pun la pastrare pentru zile mai bune, zile in care cafeaua nu va mirosi verde, ci negru, bine prajit, amarui. Nu sunt departe acele zile.

Invatam inca de mici, din povesti, ca orice erou trebuie sa treaca prin situatii aparent fara iesire, pentru a ajunge acolo unde isi doreste. Un soi de erou din poveste ma simt astazi si eu, stiind ca pana saptamana viitoare nu voi zari nici o raza de soare, nu imi va mirosi a cafea, nu voi mai face fum in casa. Asta imi taie tot cheful de scris, de citit, de facut orice. Probabil voi intra intr-o stare de hibernare fortata, caci eu nu am puterea eroilor de poveste, nici scriitori care sa imi ghideze pasii cand ma impotmolesc.

Zambesc amar. Ce ironie! Am o caruta de bani de primit, din mai multe surse, dar toti vor veni saptamana viitoare. Istoria se repeta… Acum 18 ani, pe vremea asta, intr-o seara parfumata, am adormit fara sa mananc, fara sa fumez, pentru ca nu gaseam nicaieri sa schimb valuta pe care o aveam in casa. Cu buzunarele pline de bani, nu am putut cumpara nici macar o paine, caci vanzatoarele ma priveau neincrezatoare. Cum sa vanda ele o paine sau un pachet de tigari pe dolari?

Am spus ca nu voi bea cafea verde? Da, am spus, insa mi se pare mult prea devreme pentru a merge la somn (este ora 8,38), mai ales ca nu sunt nici doua ore de cand m-am trezit. Voi bea, voi bea cu noduri, voi injura in gand, voi incerca sa ma mint, spunandu-mi ca este buna, si voi incerca sa scriu ceva, desi in acest moment am mari indoieli legate de reusita. Strang pumnii, imi impun sa ma ridic si plec spre bucatarie, urandu-va zile senine, cu aroma de cafea si forta in cuvinte!

Anunțuri

Posted on Mai 1, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: