Drumul catre casa

Motto: ”Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă …
Nu mai cunoaştem drumul către casă.”

Mi-e greu sa ma regasesc, desi traiesc intr-o lume rotunda, plina de oglinzi ce imi reflecta imaginea. Sau chiar de aici pleaca problema? Vazand in jurul meu atatia oameni ce imi seamana, ma intreb unde se ascunde unicitatea mea umana. 

Imi caut calea, insa ea ramane ascunsa, invaluita in ceata indatoririlor zilnice, in amagitoarele pasiuni pe care le hranesc. Stiu ca este aici, aproape, dar nu o pot vedea si deseori ma tem ca voi porni pe drumul gresit, ce ma va indeparta de ea.

Dualitatea imi tine viata prinsa intre doua capete elastice. Ma deranjeaza prea multele reclame ce ne invadeaza existenta, si scriu reclame pentru a trai. Ma deranjeaza oamenii ce judeca oameni, si ma trezesc, la randul meu, judecand.

Sunt dezorientata… As vrea sa imi indrept pasii spre casa pe care o zaresc prin ceata, insa ma tem de drumul greu, ma tem ca il voi abandona cand imi va parea prea dificil de luptat cu glodul, cu craterele, cu talharii ce pandesc la cotituri.

Stiu ca, odata ajunsa in acea casa, nu imi va mai fi nici foame, nici sete, nici frig, nici frica, dar ochii nu ma ajuta, nu taie ceata, iar toiagul drumetiei s-a pierdut pe strazile ce m-au purtat aici.

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă …
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare ?

Sub talpă n-avem nici un drum … plutim …
Vai ! Unde-i casa ? cum să nimerim ?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă … deasă … deasă …

Anunțuri

Posted on Mai 24, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Ochii noștri știu să vadă și prin această ceață, doar să voim aceasta. Ne este greu uneori, dar nu greutatea drumului trebuie să ne sperie ci doar lipsa țelului. Dar noi avem un țel, așa că nu avem pentru ce ne teme!
    Iar puterea pentru a depași obstacolele, este în noi înșine! Chiar dacă uneori nici nu ne dăm seama că suntem atât de puternici.
    Să-ți fie ziua fără de ceață!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: