Gunți, pisica cu noua vieti

Cand eram copil, imi povestea mama despre o iarna cumplita pe care a prins-o si despre felul in care ea si prietena ei Iolanda s-au distrat. Iolanda ii era vecina, intre ele se legase o prietenie ce trecea peste certurile zilnice, pentru gardul care le despartea casele si peste rivalitatea legata de dragostea pisicii ce se aciuase in zona. Ii pusesera numele Gunți, nume ce a ramas de pomina in familia noastra, caci mama, nostalgica, si-a numit toate pisicile dupa acea prima Gunți.

In acea iarna grea, in 1954, pe cand avea doar 10 ani, mama descoperise ca pisica adora sa se joace prin zapada. Si cum ele se plictiseau rau, neputand iesi in afara curtii, au decis sa stea la geam si sa arunce pisica de acolo in nameti. Nu poate uita nici acum senzatia de curiozitate amestecata cu teama ce le incerca atunci cand zapada acoperea pisica. In sinea lor, se intrebau daca va reusi sa iasa de acolo sau daca vor fi nevoite sa iasa in curte pentru a o salva. Bine-nteles ca reusea sa iasa, obosita si probabil infrigurata.

Era cea mai slaba pisica pe care a vazut-o mama vreodata. Vremurile erau tulburi, ele erau sarace si abia se descurcau sa isi procure hrana, asa ca nu aveau prea multe de oferit unei biete pisicute. Tot ce ii puteau da era dragostea lor, dar si aici erau probleme, caci fiecare dintre cele doua fetite ar fi vrut pisica pentru ea. Una o apuca de cap, cealalta de picioarele din spate si luptau pentru a reusi sa o fure de la rivala. Asa azi, asa maine, pana cand pisica a ajuns la maturitate.

Fiind atat de slaba, se observa imediat schimbarea pe care o suferise din cauza tratamentului plin de dragoste al fetitelor. Era extrem de lunga, caci oasele, mereu solicitate peste masura, se alungisera nepermis de mult. Le-a parut rau, dar au continuat sa o iubeasca si sa lupte pentru fiecare mangaiere, pentru fiecare tors in brate, pentru fiecare moment de joaca. Au trecut cu celebra (in familiile noastre) Gunți prin zeci de aventuri si au invatat ca orice pisica are cel putin noua vieti, ca mitul contine un strop de adevar.

Anunțuri

Posted on Iunie 7, 2014, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Cândva, la sfârșitul acelei ierni, era conceput un băiat care, după câțiva ani încerca să dea pisoilor abia veniți pe lume să bea apă!
    Astăzi nu mai încearcă asta, dar amintirea acelor timpuri nu se vrea ștearsă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: