Prajitura cu cirese

O duminica obisnuita, cu trezire in jurul orei zece, cu o cafea bauta pe fuga, cu inca o cafea sorbita pe indelete, cu musafiri picati pe neasteptate, cand esti inca in pijamale, cu o discutie pe facebook, in care ii explici (a cata oara?) nepotului cum se face prajitura lui preferata. Ii sugerezi sa puna si cateva fructe, caci ele ii vor da o savoare deosebita. Nu are fructe in casa, dar are noroc. Tatal lui se intalneste cu sotul meu, sotul ii baga in sacosa o mana de cirese. Concurs de prajitureala. Eu fac prajitura, el face prajitura. La final vom face schimb de prajituri (cate o bucatica) si ne vom da cu parerea. Care prajitura a iesit mai buna?

Inca nu ne-am intalnit si nici nu cred ca mai reusim astazi, caci inserarea e la usa, bate cu putere. O vom face maine. Vom continua sa ne intrebam ce fel de cirese a cumparat Mihai al meu, caci nu ne-am lamurit pana acum. Erau mici, negre si foarte dulci. Imi aminteau, subtil, de ciresele amare, dar sigur nu erau din acest soi. Inclin sa cred ca este un amestec de cirese amare cu alt soi, sau poate ca erau cirese salbatice (asa imi imaginez ca ar trebui sa fie fructele acelor ciresi neingrijiti de om, ce cresc salbatici prin paduri). Sau poate ca il voi pune pe sotul meu sa intrebe, cand mai trece prin piata, caci nu am liniste pana cand nu aflu.

Mi-e prea lene sa fac poze prajiturii. Credeti-ma ca arata excelent, caci tare darnica am fost. Abia astept sa vad ce a reusit nepotul meu sa faca din 3 oua, un pahar de zahar, o jumatate de pahar ulei, un praf de copt, arome, faina cata s-a cuprins si un pumn mare de cirese. Eu am pus o farfurie plina de cirese fara samburi si nu stiu acum daca sa ma bucur sau sa imi para rau ca baiatul meu nu prea agreaza aceste fructe. Voi ati mai pomenit oameni carora sa nu le placa ciresele?

Anunțuri

Posted on Iunie 8, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Pai si reteta unde-i? Vreau sa incerc si eu, ca tot am luat o mana de cirese, dar unele mari, negre, dulci, calnoase si sper eu fara carne 😀

    • 🙂 E ascunsa in ultimul paragraf, caci nu este altceva decat cea mai simpla reteta posibila de aluat dulce… 🙂
      Eu nu ma indur sa le pun in prajituri pe cele mari si negre. Le mananc inainte de a ajunge acasa. 🙂

      • :))))))) Pe cuvant c-am citit tot textul, dar n-am vazut fraza aia.

      • Sincera sa fiu, pana cand nu am recitit ceea ce am scris, nici eu nu am stiut ca e acolo. 🙂

      • Acu` tre` s-o fac, ca sa-mi spal pacatele, doar ca am ramas fara cirese. Ma duc sa cumpar azi, nu de alta dar vreau sa felicit in cunostiinta de cauza persoana care a castigat 😀 Chiar asa a cui a fost mai buna? Nu-mi zice ca si asta e scris ca-mi dau palme, beau inca o cafea si apoi mai citesc o data, cu creionul in mana la ca slujba.

  2. Nu, nu am mai avut ce scrie, ca s-au mancat inainte de a ne intalni. Trebuie sa bagam un repetir… :))))

  1. Pingback: Jurnal de femeie simplă 37 – Talent risipit? | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: