Copilul necunoscut

Are in jur de 17 ani, daca imi amintesc bine. Si-a facut blog fara sa stie prea bine ce inseamna asta si cu ce se mananca. Stiu ca obisnuia sa posteze pe blog articole luate de pe internet, caci asa auzise ca fac toti. I-am explicat ca asta este cea mai mare greseala, pasul cel mai stramb cu care ar putea porni la drum. Daca a inteles sau nu, habar nu am, caci nu am mai intrat pe blogul lui. Sper doar ca nu mai fura…

Se chinuie sa posteze de pe telefon, pentru ca nu are calculator. De ce nu are calculator, din ce familie vine, in ce conditii traieste sau altele de acest gen, sunt intrebari inca fara raspuns… Stiu doar ca pana astazi nu auzise de existenta advertorialelor. Dulce naivitate, ce dor imi e de tine! Copilul acesta nu stie sa puna un link in articol, nu pricepea ce este o ancora, nu poate pune ancore de pe telefon, nu nimic…

Vazuse ca am postat detalii despre concursul lenjerii de pat si ar fi vrut sa isi incerce norocul, dar ii este mult prea greu, neavand calculator. Mi-a fost mila de el, inca imi este… Stiu ce inseamna sa vrei sa faci ceva, dar sa nu poti din cauza ca nu iti permite situatia financiara. Cum sa nu imi fie mila, cand citesc asa ceva „imi pare rau. Tot am incercat. Nu gasesc sa pun ancora. Asta e. Lasa, ca vor mai exista alte concursuri. Voi avea si eu odata PC”?

I-am facut print screen-uri pentru a-i arata cum se pune un link si o ancora in articol, fara sa imi dau seama ca el, pe telefon, vede altceva. Normal ca nu i-am fost de ajutor. Neputand sa respecte cerintele concursului, nu va avea nici sanse de castig. M-am gandit ca un premiu l-ar fi ajutat sa isi cumpere calculatorul la care viseaza. Merita sa isi incerce norocul. Apoi mi-am spus ca poate e mai bine asa. Toti am inceput prin a scrie de placere, fara sa stim de existenta advertorialelor.

Unii dintre noi, cand au aflat, au schimbat macazul si au cazut in patima mult hulita de gruparile exclusiviste ale blogosferei. De ce mi-as dori sa il port si pe copilul necunoscut, intalnit intamplator prin blogosfera, pe acest drum? I-as face un bine sau un rau deschizandu-i ochii?

Anunțuri

Posted on Iunie 19, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. I-ai face un bine. Asa cred eu. Indruma-l spre mine te rog. Am sa il ajut sa se descurce de pe telefon.

  2. No, să nu spui că sunt rău intenționată, dar mie advertorialele nu îmi plac și cred că distrug pasiunea scrisului. Devine o afacere slabă un blog pe care îl umpli de advertoriale. Deja nu mai prind. E ca publicitatea aia ieftină la detergenți..o vezi mereu, dar nu te convinge cu nimic.
    Adică omul care te citește detectează ceva în neregulă, simte ceva forțat. Poate ar fi mai ok dacă bloggerul ar face secțiunea dedicată advertorialului sau ar scrie în paranteză că băi, asta e reclamă.

    Nu cred că băiatul își pierde pasiunea pentru scris dacă nu scrie advertoriale. Dimpotrivă, scrie mai autentic.
    Un computer oricum. merită să aibă. E groaznic să trăiești lângă copii care au, și tu să te uiți. Să vrei să cunoști lumea online, și să nu poți.

  3. Trebuia să îl îndrumi spre un Biblionet. Acolo, poate utiliza un computer, conectat la internet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: