Boala transforma omul

A luat mereu in ras tot ce tinea de biserica, de credinta, de religie. Obisnuia uneori sa spuna ca Pastele sau Craciunul sunt zile ca toate celelalte, cu nimic mai deosebite. Era tanara, sanatoasa si plina de curaj. Intreaga lume era a ei, ei i se supunea. Dupa ce a ramas singura, dupa ce au napadit-o greutatile, s-a indreptat incet, dar sigur, spre biserica. Boala care a doborat-o si care o tine imobilizata la pat de atatia ani, a transformat-o definitiv. Asa a ajuns mama sa fie credincioasa, sa citeasca rugaciuni si povesti sensibile.

Este impresionabila, plange din orice nimic, crede orbeste si isi petrece zilele citind, desi nu mai vede decat cu un ochi. Imi spunea zilele trecute o poveste despre un urs si un om. Ursul a batut la usa omului, cerand, fara cuvinte, ajutor, caci ii intrase in laba un spin. Omului i-a fost mila de animal si, cu riscul de a fi omorat, s-a apropiat de urs si i-a scos spinul din laba. Plangea, mama mea plangea in timp ce imi spunea povestea… Mi-a fost mila de ea, mi-a fost mila de omenire, mi-a fost mila de mine, de durerea pe care o simt ori de cate ori imi vad mama altfel de cum o stiam…

Anunțuri

Posted on Iulie 7, 2014, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: