O presimtire

Traiesc zile pline, cu emotii amplificate mult, cu dorinte nelamurite ce imi bantuie gandurile, cu intrebari nerostite, ce se cer tipate. Voi plange mult sau voi zambi, atunci cand febra se va domoli, cand totul va reintra pe fagasul normal? De fapt, nici eu nu cred ca exista „normalul” despre care vorbesc. Fiecare noua zi este o provocare. Inot cu valul, inot si contra lui, incercand sa ies la liman. Observ ca zilele nu mai seamana intre ele si stiu sigur ca cele viitoare nu vor semana cu nici una dintre zilele trecutului.

Nu am explicatii clare in legatura cu acest „stiu”. Este mai mult o presimtire, un ceva care imi spune ca ieri nu seamana cu azi, ca azi nu va semana cu maine. Sper numai ca noul sa imi parvina frumos ambalat si in interior sa nu aiba nici o bestie. Prefer sa am in casa o singura bestie, una mica, slaba, negricioasa, cu viermisori, nebunatica si foarte curioasa: Miti mic, pisicuta ce stie sa deschida pana si usi de interior (usile dulapurilor, deocamdata)…

miti mic

Anunțuri

Posted on Iulie 11, 2014, in Vieneland. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: