Turul Frantei, Italiei si al cartierului Malu-Rosu

In aceasta vara am invatat aproape orice s-ar fi putut invata de la televizor despre Turul Frantei, Italiei si nu mai stiu al carei tari, caci sotul meu nu si-a dezlipit ochii de la biciclistii ce transpirau de zor incercand sa ocupe primele pozitii. Greu mi-a fost sa pricep motivul pentru care un sportiv alege sa ramana la coada plutonului, desi se vede clar ca ar putea pedala mai cu spor, dar cred ca am reusit intr-un final sa inteleg tactica echipelor. O multime de notiuni ce imi erau straine, acum imi vin firesc in minte si pe buze.

Duminica, eu si sotul meu, sora mea si sotul ei, am scos-o pe mama la plimbare. In caruciorul ce ii poarta de cativa ani trupul incremenit. Ne-am bucurat de soare, de umbra, de zambetele ei incantate, de pateuri cu branza si de gogosi invelite in zahar. Am impins caruciorul cu randul. La un moment dat, pe cand imi venise mie randul, am simtit ca strada urca, silindu-ma sa fac eforturi mai mari pentru a impinge. I-am spus amuzata sotului meu:

-Suntem pe catarare!

A facut imediat legatura, asa ca m-a dat deoparte si a preluat el conducerea caruciorului, razand. In viteza, pentru ca:

-Atentie! Se evadeaza din pluton pe catarare!