Inchidere centralizata

Stiti momentele acelea in care incepi sa te simti prea batran pentru aceasta lume in continua transformare? Eu le stiu bine, caci multe lucruri despre care in copilarie credeam ca sunt simple visuri de scriitori SF, astazi fac parte din realitatea inconjuratoare si ni se par a fi absolut normale, ca si cum ar fi existat dintotdeauna. Asa s-a intamplat cu telefoanele mobile, cu robotii care pot face anumite treburi in locul omului, asa s-a intamplat si cu sistemele de inchidere centralizata ale masinilor. Despre fiecare dintre ele am crezut candva ca nu vor putea fi ralizate si pe fiecare dintre ele le intalnesc azi la tot pasul, parte din normalitatea acestui secol.

Ce este inchiderea centralizata si la ce foloseste ea, cred ca multi dintre voi deja stiu, deci nu mai au nevoie de nici o prezentare. Pentru cei care nu stiu, am gasit prin blogosfera un articol ce explica, pe larg, cam cu ce se mananca aceasta inchidere centralizata. Puteti da un clic aici, daca doriti sa cititi. Inchidere centralizata. Eu vreau doar sa va spun o poveste de demult, din vremea in care inca mergeam la serviciu si ma intorceam singura acasa, iar acasa nu ma astepta decat copilul.

Nu auzisem de inchidere centralizata, deci clar nu aveam idei legate de asa ceva. Am trecut pe langa un tanar, i-am simtit privirile flamande cum urcau si coborau pe trupul meu, am ridicat mandra capul si mi-am continuat drumul de parca tocmai trecusem pe langa un pom, nu pe langa un om. In urm mea am simtit o miscare scurta, dar nu i-am acordat importanta. Deodata, in dreapta mea a tiuit o masina si clicul deblocarii usii m-a surprins si speriat peste masura, de parca de acolo ar fi putut iesi ceva monstri. Mult au ras prietenii cand le-am povestit, mult rad si eu astazi de intamplarea ce m-a facut sa dau inapoi, speriata. 🙂

Inchidere centralizata