Nu seman cu nimeni

Multa lume ma percepe ca fiind o fiinta cu capul in nori, desi eu ma straduiesc sa tin picioarele pe pamant. Uneori, cand imi amintesc, imi place sa spun (si chiar cred) ca sunt cu capul in nori si cu picioarele pe pamant. Celor care imi cunosc foarte bine familia le vine greu sa vada ca eu, doar eu, sunt diferita de ceilalti. Absolut nimeni in familia mea nu crede in zane, nu viseaza cai verzi pe pereti si nici nu vede bilete de avion plutind spre un al cincilea anotimp. Si atunci, eu de la cine am mostenit aceasta latura a firii?

Ca sa fiu sincera pana la capat, trebuie sa spun (doar aici si doar acum) ca nebunia din capul meu ma indeamna sa scriu uneori ca si cum as avea prea mult timp liber, ca si cum nu as avea altceva de facut decat sa las fantasmele sa-mi populeze lumea. Ma abtin, caci nu aceasta este imaginea pe care doresc sa o aiba altii despre mine, mai ales ca nici eu nu ma percep asa. Este greu de explicat in cuvinte de ce uneori simt nevoia sa scriu fara sa imi pese daca altii inteleg ceva din textul meu…

Mama imi spune cateodata ca vina e posibil sa o poarte lecturile din copilarie, nepotrivite varstei pe care o aveam, insa eu cred ca natura s-a ingrijit inca de la nastere sa imi ofere aceasta mica nebunie, aceasta inclinatie spre visare si spre dorinta de a scrie/gandi/vorbi lucruri de neinteles altora. Isi aminteste zambind ca ea m-a invatat cum sa spal farfuriile, cum sa sterg praful si sa curat geamuri, nicidecum sa ma uit dupa cai verzi pe pereti. Deviza ei in viata este: elegant inseamna in primul rand extrem de curat, ca sa intelegeti mai bine uimirea celor ce spun ca nu ii seman, mai ales in ultimii ani, de cand am inceput sa pun accentul pe alte lucruri.

Tot mama este cea care spune ca am fost si probabil voi ramane cea mai ambitioasa, dar si cea mai incapatanata fiinta din toata familia, ca sunt mereu prima la start si dau totul pentru a termina cursa, orice ar fi. Si, pentru ca am ales sa postez acest articol in categoria „povestile mamei”, inchei spunand ca maine ma duc sa o vad. Presimt ca primul lucru pe care mi-l va spune va fi: pune mana si dormi mai mult, ca ti s-au dus ochii in fundul capului de oboseala. Lasa internetul ala pentru cateva zile si odihneste-te!

Anunțuri

Posted on Noiembrie 7, 2014, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Valabil și pentru una bucățică „mine”.

  1. Pingback: Vai, de bradu’ nost’!

  2. Pingback: A ruginit frunza din vii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: