Aventuri cu mobilierul de bucatarie

Nu mai retin daca am povestit vreodata pe undeva despre aventura noastra cu mobila de bucatarie, insa o voi face acum, cu speranta ca nu vom repeta experienta si ca poate vor invata si altii din povestea noastra, desi sotul meu imi tot sopteste ca nu mai exista altii ca noi. Ne-am decis intr-un an sa facem ceva schimbari prin casa, inainte ca mobila de bucatarie sa isi dea singura obstescul sfarsit. Am facut planuri, am facut diverse masuratori si, inarmati cu schite, am plecat prin oras, sa studiem ofertele magazinelor ce vindeau mobilier de bucatarie sau care ne-ar fi putut face pe comanda, la un pret rezonabil. 

Am cautat o zi, am cautat doua… Nu gaseam nimic care sa ne fie pe plac amandurora si care sa se potriveasca nevoilor pe care le aveam. Mobila pe comanda aproape ca nu ne permiteam, mai ales ca in fiecare clipa imi mai venea cate o idee de a imbunatati cate ceva, iar asta continua sa ridice pretul comenzii. Suparata, i-am spus sotului meu ca mobila, fie ea si de bucatarie, nu o achizitionezi in fiecare luna sau in fiecare an, deci nu-i problema daca faci o investitie serioasa pentru a cumpara fix ce iti place si ti se potriveste. Ca sa nu mai pierdem timp asteptand sa strangem suma necesara, am luat decizia de a face un mic imprumut care sa completeze ceea ce aveam noi deja.

Intre timp ne lamurisem si asupra unui alt aspect important: exista atat de multe firme care se ocupa de VanzariMobilier, incat cea mai mare greutate este sa te decizi de unde sa comanzi, caci peste tot poti vedea un dulap de bucatarie ce s-ar potrivi la fix intre chiuveta si perete, un blat ce s-ar asorta cu faianta, o mica vitrina ce ar pune in valoare paharele primite in dar de la matusa. Am pregatit actele, am facut imprumutul, am pus mana pe bani si am luat iar site-urile si magazinele la puricat, in cautarea mobilei de bucatarie ideale. La un moment dat, obositi de atata colindat, ne-am oprit la un bar sa bem un suc.

Intamplarea a facut sa dam acolo peste un grup de prieteni si sa ne intindem la vorbe si la rasete, uitand aproape complet de scopul pentru care plecasem de acasa. Am baut un suc, l-am baut si pe al doilea, ne-a apucat foamea, iar setea, si intre timp ne-am trezit la masa cu un var al sotului meu, care tocmai implinea o anumita varsta. Cheful s-a mutat din bar la acest baiat acasa, cu o mica oprire intr-un loc de unde i-am cumparat un cadou. Ba o sticla de vin, ba un nou pachet de tigari, ba niste dulciuri, ba o friptura, si uite cum a zburat o parte din banii pentru mobilierul de bucatarie pe un banal chef.

Nu ne-a parut rau si nu ne pare. Ne-am distrat maxim in acea zi si am ramas cu o amintire pretioasa: cati oameni isi permit luxul de a renunta la un plan facut timp de o luna pentru a se distra o zi, fara sa le pese ca vor mai ramane o perioada cu aceeasi veche mobila de bucatarie? Dupa cum va spuneam mai sus, sotul meu sustine ca nu mai exista nebuni ca noi pe pamant… Voi ce spuneti? 🙂

Anunțuri

Posted on Decembrie 24, 2014, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Intamplari unice in viata si care-ti raman.Mobila mai cumperi.Craciun Fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: