Like pentru cei ce scriu

In ultimele zile am intalnit pe facebook un blog cu nume impresionant. Imi tot trecea prin fata ochilor un articol cu informatii de tot rahatul, pe care unii dintre prietenii mei par sa le ia de bune, din cate observ. Cunosc atat de multi bloggeri care scriu bine si care nu reusesc sa aiba mai mult de 100-200 de vizualizari pe zi, desi penita lor e bine ascutita, ideile aluneca usor in mintea cititorului si vorba lor nu zgarie urechi sau priviri. Acesti bloggeri nu primesc prea multe like-uri, nu sunt distribuiti pe facebook sau pe alte retele de socializare, nu sunt cautati si nici laudati. Cu totul altfel sta treaba cu bloggerul despre care spuneam la inceput.

Am intrat de curiozitate in aceasta seara si am dat peste un articol luat cu copy paste naiba mai stie de unde. Era un articol plin de informatii false, un articol de toata jena, care chiar primise comentariile critice meritate. Posesorul de blog, in loc sa bage capul la cutie, nu a facut decat sa se certe cu cititorii, amintindu-mi de zicala „e mai bine sa taci si lumea sa te creada prost, decat sa vorbesti si sa confirmi acest lucru”. Greseli gramaticale impardonabile, fracturi de logica, jigniri si tupeul specific celor ce nu se jeneaza sa fure munca altora sau sa se laude excesiv.

Observ cu stupoare ca 13 dintre „prietenii” mei de pe facebook au dat like paginii acestui blog. Unii probabil nu isi dau seama ca tot ce exista pe acel blog este furat din alte parti, altora probabil nu le pasa. Oare coboara cineva in josul paginilor, sa citeasca si comentariile, sa vada adevarul? Nu cred. Asa ar afla ca ceea ce este scris acolo reprezinta rodul gandirii unor persoane ce nu au legatura cu blogul ce poarta nume impresionant, cu blogul ce aduna informatii false, dar si povesti interesante. Like-urile si distribuirile acelea li s-ar cuveni celor ce au scris, nu celor ce au copiat.

Nu vreau sa fiu rea, insa ma doare cand vad ca multi dintre prietenii mei, desi scriu atat de bine, nu au prea multi vizitatori, iar cei ce posteaza pe bloguri numai articole copiate de la altii reusesc sa adune mii de vizitatori zilnic. Nu voi da nume, caci nu e treaba mea sa fac politie blogosferica, insa mi-ar placea sa vad ca oamenii sunt mai atenti, mai selectivi, mai dornici de frumos si de curat…

Anunțuri

Posted on Ianuarie 9, 2015, in Informatii. Bookmark the permalink. 32 comentarii.

  1. Eu am obiceiul – prost, recunosc – să dau like pe fb când îmi solicită cineva aşa ceva pentru o pagină, fără să mă ostenesc să văd despre ce e vorba. Şi dau like, dar nu urmăresc postările, aşa că nici nu mai ştiu la ce pagini am dat like-uri. 😛
    Cât despre vizualizările de pe bloguri, la mine trec extrem de rar de 100 pe zi – cel mai adesea nu-s nici măcar 50. Dar scriu fiindcă-mi place să scriu, iar câţiva cititori înseamnă, totuşi, mai mult decât niciunul. 😀

    • Fac acelasi lucru, sa stii! Si cred ca multa lume da like fara sa verifice, doar pentru ca invitatia vine din partea prietenilor. Pe mine m-a deranjat faptul ca articolul acela a fost distribuit, in timp ce articole bune raman nestiute…
      Probabil ai avea mai multi vizitatori daca ai scrie pe un singur blog. Sau poate ca sunt mereu aceleasi persoane, indiferent unde scrii… Cert este ca ma enerveaza maxim ideea ca pe voi va citesc prea putini, in timp ce toate tampeniile din lume sunt distribuite la greu…

      • Da, cu rare excepţii, pe toate blogurile vin cam aceleaşi persoane; în fine, mă refer la cele care dau like-uri şi care comentează, în rest n-am cum să-mi dau seama. Totuşi, presupun că, dacă m-aş mulţumi cu un singur blog, aş avea, probabil, mai multe vizite, dar nu cu mult mai mulţi vizitatori.
        Dar uneori chiar îmi place că nu-s mulţi, Şi mă simt bine şi cu mai multe bloguri; sunt jucăriile mele, la care nu mă-ndur să renunţ, deşi pe unele scriu foarte rar.

      • Nici nu ar avea sens sa renunti la vreunul dintre bloguri. Fiecare e cu tematica lui, fiecare spune o alta poveste… 😉

  2. ..nu ştiu despre cine e vorba, dar iţi pot spune ca am impărtit şi eu like-uri multă vreme, la început, doar pentru că omul avea blog. Ah şi incă ceva: tot azi, coincidenţă sau nu, am vrut să scriu despre cuvântul ”articol” care, folosit de unii ce cred ca dacă împrăştie câteva cuvinte gata au şi scris ceva, devine lipsit de sens. Mie azi mi-a fost ruşine, intrand la acea persoană, că am ieşit fără curajul de a-i fi putut spune că era jenant ce scrisese. Eu le spun cuvintelor mele că sunt ”fără pretenţii”, spun că fac postări, nu articole, tocmai pentru a evita faptul ca vreunul din cei ce poposesc, din greseală sau nu, pe blogul meu să nu işi inchipuie că facilitatea asta pe care o avem de a înnoda cuvinte in public, îmi dă şi vreo oarecare importanţă. Dar se pare că pentru unii aceste repere nu exista.

    • Eu zic că toate se numesc „articole”, Adriana. Ăsta a termenul românesc corect. Dacă te uiţi în DEX, o să vezi că „postare” înseamnă altceva. Probabil c-o s-apară în curând acolo şi cu sensul de articol de blog, dar această „adopţie” încă n-a avut loc. 🙂
      Însă, ca în orice alt domeniu, avem articole de blog bune şi articole de blog proaste. Iar eu una pe ale tale le încadrez în prima categorie. 🙂

      • ..ai mare dreptate, Matilda, dar mintea mea refuză să creadă că un om nu intelege ca a scrie la nivelul claselor primare nu inseamnă decat ofensă adusă celor care işi pierd timpul cu folos, in alte locuri, dar nu şi aici. Si atunci, din bun simt, mi-am zis să le numesc altfel, să am măcar eu gândul că dacă cei ce mă vizitează nu găsesc nimic deosebit acolo să mă ierte, dar măcar nu am pretenţia de a fi ”ceva sau cineva”. Nu am curajul de a spune lucrurilor pe nume, ascunzându-mă după cuvinte de genul ”postare”, ştiu doar că mi-e ruşine mie să văd oameni in toată firea cum insultă inteligenta altora. Grav e ca vad multa lume pe acolo, eu însumi am lăsat în timp semne, sperând că mi se pare doar, şi atunci îţi dau dreptate în totalitate. Si incă ceva, in slăbiciunile mele, asa cum scandalurile blogosferice mă alunga de pe aici, asa mă alunga si astfel de oameni, deşi ar trebui sa am in minte exact ce ai spus tu aici prima dată…că dragostea pentru scris poate invinge multe. Probabil, insă, sunt mediocră şi limitată dar măcar nu mă impăunez cu lucruri nemeritate. Mulţumesc pentru aprecieri, chiar inseamnă mult pentru mine; poate asa nu mai uit că iubesc cuvântul scris. O zi bună. Vienela, mulţumesc…mi-ai scos la lumină multe, asta inseamnă sa atingi cu un ARTICOL corzi de suflet.

      • Eşti talentată şi modestă, Adriana. Prea modestă.
        E părerea mea sinceră. Eu nu-ţi citesc toate articolele şi nu comentez, de obicei, atunci când citesc, numai şi numai din lipsă de timp.

    • Dupa ce mi-am facut primul blog, pana m-am prins cum stau treburile, dadeam si eu like fiecarui blog ce imi iesea in cale, fara sa observ ca eram logata pe contul de fb al copilului, care inca se mai intreaba cand a dat el like lui x sau y… :))))
      Teoretic, toti cei care au un blog sunt bloggeri, toti cei care scriu pe blog scriu articole. Practic, te apuca rasul uneori… Sau plansul… 🙂
      Ah, tu esti mult prea modesta!

      • Stim toti ca de multe ori numarul comentariilor nu reflecta valoarea adevarata a articolului. Din jena, din prietenie, din cine stie ce alte motive, bloggerii isi intorc de multe ori vizitele si comentariile.

  3. M-am resemnat deja cu cele intre 100 si 200 de vizualizari pe zi. Nu ca as scrie bine. :)))

  4. S-as mai spune si ca oamenii care scriu nu se promoveaza, nu ies in fata, fac doar ceea ce stiu si le place: sa scrie.

  5. Sa stii ca acestia „guverneaza” in blogosfera. Uite, iti dau un exemplu, eu am un trafic bun as spune, scriu din toate, ce-mi „vine”, uneori nu mai reusesc sa-mi vizitez „colegii” asa cum o faceam, comentariile scad dar ramane traficul, share-uit, etc.
    Stiu ca daca m-as apuca sa scriu tampenii despre cum sa ai sanii mai mari sau cum sa-ti satisfaci iubitul sau cum sa ne pastram dragostea si sa vindecam cancerul fara medicamente – as avea puhoi de cocostarci pe fir… M-as umple de adventoriale la pretul pe care il cer si s-ar duce naibii hobbiul meu. Imi e destul sa-mi platesc domediul si intretinerea decat sa o stric pe „hapi”.
    Pe blogurile mentionate de tine nici nu stau, da, imi e lehamite si mie pentru ca desi scriu rar adventoriale stiu cata munca pun intr-unul singur sa se potriveasca formatului de blog.

    Sa fim seriosi… am observat ca majoritatea prefera articolele simplisime, egal daca au baza ori ba, poate habar nu au ca-s copiate, mediocritatea rocks.
    Ceilalti poate ca trec, citesc, sunt oameni care n-au chef sa se „bage in seama”, le place, mai revin dar puhoiul care trage la copy paste si la subiectele usurele nu poate fi egalat.
    Vienela, uita-te cate likeuri are Bianca Dragusanu sau … mai stiu eu ce smecheras care poarta penis, pare singur, disponibil si scrie ca el stie sa iubeasca femeia mai bine ca Praslea cel voinic. Avem cel putin 3-4 in blogosfera.
    Lumea vrea circ si paine.

    • Tu esti una dintre exceptii, Hapi. Scrii bine si reusesti sa ai si trafic. Uite, mie de la un timp imi lasa comentarii si oameni fara blog, insa pe multe le trimit direct in trash din cauza ca sunt pline de greseli gramaticale, sunt pe langa subiect, sunt mult prea inversunate sau (culmea) sunt luate cu copy paste de pe alte bloguri. :))) In asemenea cazuri preferi sa ai un trafic mai mic, dar de calitate…
      Chiar ii spuneam ieri cuiva ca e greu sa aduni in jurul tau mii de destepti care sa te mai si laude pentru ceea ce scrii. La inceput, dupa ce am deschis primul blog, am remarcat un lucru: cu cat articolul era mai tembel si mai plin de poze, cu atat aduna mai multe like si comentarii. Imi venea sa fug la oglinda si sa imi dau palme… Intre timp am cam scapat de genul acela de vizitatori, de cititorii de poze… :))))
      Doar 3-4? Eu am numarat cu zecile, ca e la moda ca orice vedeta si orice papagal sa aiba si blog… :)))

  6. 😦
    De aici și scandalurile legate de bloggeri…Unii nu înțeleg ce înseamnă să scrii pe blog și consideră că e un fel de FB unde poți distribui ce pun alții…

  7. ..cred că ai observat de o vreme că nu mai dau comentarii din reciprocitate şi remarc, bucuroasă, că oamenii fideli blogului meu nu mă taxează pentru asta. Ah, că intru şi ies cu un like, cu un semn pe google plus, cu ceva sa stie omul că mi-a plăcut ceva, asta e altă poveste. Tu oricum stii despre cine vorbeam in primul comentariu şi m-am bucurat sa vad că nu sunt singura ce crede asta. Vă mulţumesc pentru aprecieri, de o vreme iar am bucuria virtualului, chiar dacă multe imi sunt potrivnice: laptopul, timpul, etc.

    • Nici eu nu mai merg pe reciprocitate. Nici nu mai caut sa fiu vazuta, asa cum faceam altadata. Mi-e bine asa. In plus, traiesc mult in real si aici ma intorc obosita…
      Ma bucur mult pentru tine.

  8. din pacate, am observat si eu ceea ce spui tu, Vienela, chiar daca blogul meu este pe o alta nisa decat a ta…fenomenul este foarte raspandit si cand te-ai gandi ca pana la urma atotputernicul google va reglementa lucrurile, ai o mare surpriza (sau cel pputin eu am): nu se intampla asta! ba mai mult, acele bloguri apar mult mai bine pozitionate si cautate, iar cele cu adevarat bune raman undeva, uitate….cateodata am sentimentul ca muncesc si eu in van, ca orice as face tot nu-mi iese altceva decat sufletul..si eventual, ochii!

  9. Da’ cine-i boul? 😀 Ca n-am mai vazut de mult un scandal blogosferic, trolli ne-au murit (sau or fi bolnavi, cine stie 😀 ) si am ramas doar cu anti rusii si e plicticos! Da-mi si mie te rog un link ca am castraveti acrii si peste afumat si se cere o lectura matasoasa!

    • Imi pare rau sa te dezamagesc, Vladen. Articolul e de anul trecut. Habar nu am daca mai exista scandaluri prin blogosfera. 🙂 Cel la care faceam referire aici cred ca se numea Lupul dacic sau ceva de genul. 🙂

  10. Ce ti-e chestia cu schimbatul anului… stiam eu ca am sa ma chinui pana-n martie… Ce daca scandalul a fost acum un an, bun si ala! :)))

  11. Cred că ar fi fost bine totuși să numești acea persoană pentru ca persoanele care o urmăresc, poate din eroare, poate din alte motive, să știe ce fel de persoană au în față. Eu așa consider că ar fi corect și așa am procedat când cineva mi-a furat din articole.

  1. Pingback: Din nou despre like |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: