Cei doi frati din povestile mamei, seriosul si aventurierul

Doi frati. Diferiti unul de altul asa cum diferit e soarele de luna sau albul de negru. Unul serios, muncitor, sever, altul luand totul in gluma si lasand impresia ca aventura este cuvantul ce il calauzeste in viata. Sunt ei, verii mamei mele, cei ce se regasesc atat de des in povestile depanate in zilele lungi, cand nostalgia o invaluie. Pe unul il iubeste pentru grija pe care intotdeauna a purtat-o familiei, pentru corectitudinea sa, pentru ca a stiut sa fie model celor tineri. Pe celalalt il iubeste pentru spiritul sau liber, pentru toate momentele haioase pe care i le-a oferit in viata, pentru bunatatea lui fara de margini. 

Cel recunoscut ca fiind serios a avut si el in viata momente in care a cantarit si iar a cantarit, lasand in urma o poveste ce inca ne mai distreaza. Dupa ce a terminat cu stagiul militar obligatoriu, an de an i-a spus mamei sale: am cunoscut o fata. Sa te pregatesti, ca la toamna fac nunta. Mama lui crestea porci si gaini, sa aiba „copilul” nunta bogata. Pana in toamna prietenia dintre el si fata se rupea, iar porcii si gainile se dovedeau a fi obosit-o pe mama lui degeaba. Dupa cativa ani in care povestea s-a tot repetat, nimeni nu l-a mai crezut ca se insoara si cotetele au ramas goale. A fost chiar anul in care s-a insurat.

Cel aventuros are si el povestea lui, pastrata ca o comoara in familie. Nu tinea cont de varsta sau de altceva. Avea ceva de spus, o spunea. Dar nu te puteai supara pe el, caci intotdeauna o facea cu un zambet sugubat in coltul gurii. Bunica mea era tare slaba, iar el incepuse sa faca burta, dupa ce terminase cu fotbalul. De cate ori o vedea, ii spunea: ia zi, bre, ce mananci de iti pastrezi asa bine silueta? Noroc cu pielea, ca altfel iti pierdeai oasele pe drum. Maia radea cu tot sufletul. O perioada aventurierul nostru a luat drumul strainatatii si nimeni nu a avut vesti de la el. Se zvonea in oraselul sau ca ar fi murit prin tarile calde. Ei, ati vazut voi drac mort si rata inecata? a replicat la intoarcere.

O alta poveste draga mamei mele este cea care se repeta an de an, in preajma Ignatului. Se taia porcul si la imparteala era chemata si mama. Matusa ei ii pregatea un pachet de carne, dar o avertiza intotdeauna „sa nu afle baietii ca ti-am dat”. Mama tacea malc. Venea randul celui serios sa ii pregateasca un pachet din portia lui, „dar sa nu afle mamica ca ti-am dat”. Istoria se repeta si cu cel mic, aventurierul, cu acelasi „sa nu afle mamica”. Pana intr-o zi, cand i-a spus: auzi, am impresia ca pachetul tau este cel mai mare, caci tu primesti de la toti… Dar au continuat sa ii dea…

Cel serios s-a stins cu niste ani in urma, iar astazi a venit randul fratelui sau, aventurierul, sa il urmeze. Odihneste-te in pace, Mihai!

Anunțuri

Posted on Februarie 1, 2015, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: