Ursitoarele, din poveste in viata reala

Unul cate unul, blogurile mele au luat nastere si au crescut aproape fara efort din partea mea. Pe .ro scriu des, caci e blogul meu de suflet, cel in care investesc bani, timp si energie. Pe celelalte bloguri scriu mai rar, dar nu pentru ca nu as avea ce, ci pentru ca nu am destul timp. Pe fiecare dintre blogurile mele am uneori impresia ca scriu altfel, ca abordez alte subiecte, insa nu e regula batuta in cuie si din acest motiv mi se intampla uneori sa nu mai retin exact unde anume am scris un anumit articol, o anumita poveste, o anumita informatie. Atunci iau blogurile la rand, caut dupa cuvinte cheie, ma enervez, ma cert singura, asa cum s-a intamplat astazi, cand o cunostinta de pe facebook m-a rugat sa ii dau link spre articolul in care notasem o adresa de contact ursitoare bucuresti.

Da-i si cauta, Vienela, daca te lasa memoria, daca ti-ai facut prea multe bloguri, daca… Nu am reusit sa dau de acel articol, asa ca am ales sa mai pun o data linkul intr-o postare. In continuare ma intreb la ce imi folosesc atatea bloguri, ce voi face cu ele, de ce nu ma pot decide sa mut continutul lor pe un singur blog, asa cum ar face orice om normal la cap. A, nu sunt normala? Ok, atunci le las asa si mai scriu pe ele din cand in cand, uneori despre ceea ce simt, alteori despre ceea ce mi se intampla, uneori despre ceea ce imi imaginez ca ar putea fi si alteori despre ursitoare de botez… 😀

Eram copil. Cartea mea preferata, pe care o taram oriunde as fi mers, era Povesti cu zane, scrisa de contesa de Segur. O vad si acum in fata ochilor… Cu coperta lucioasa, cartonata, cu desene migalos lucrate, cu un colt indoit de la un nefericit accident. Din acea carte am aflat de ursitoare si de marea putere pe care o au asupra viitorului copiilor. O tot intrebam pe mama daca la botezul meu au venit ursitoarele si, daca da, ce anume mi-au urat. Mama radea si imi spunea ca ursitoarele exista doar in basme, nu si in ivata reala. Pentru mine era greu la acea varsta sa separ fictiunea de realitate, asa ca visam cu ochii deschisi la niste zane frumoase si elegante ce ar fi stat deasupra mea la nastere sau botez si mi-ar fi urat sa cresc frumoasa, inteligenta, sanatoasa, norocoasa…

Spre uimirea mamei mele, astazi ii pot demonstra ca ursitoarele chiar exista. Nu, nu sunt eu cea mai frumoasa, inteligenta, sanatoasa si norocoasa fata din lume, ci exista o firma care poate trimite ursitoare la botezul copiilor, ca basmul sa se mute in viata reala si ceea ce noi citeam candva in povesti sa para ca devine posibil. Sigur, daca reusiti sa va descurcati fix ca in povestile contesei de Segur, atunci nu uitati ca nasa copilului trebuie neaparat sa fie o zana buna, care sa il scape intotdeauna de necazurile ivite pe drumul vietii. :))

Anunțuri

Posted on Martie 10, 2015, in Informatii. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Da ,acum sunt ursitoare ,aproape obligatoriu la botezul copilului.E o parte de basm in ritualul botezului.O seara buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: