Despre botez in anul 2015

In urma cu vreo doi sau chiar trei ani am scris un articol despre nasii de botez. Ma intrebam atunci care este de fapt rolul lor, caci eram usor nelamurita, mai ales pentru ca atat nasii mei, cat si ai copilului au cam disparut in ceata dupa o vreme. De exemplu, pe nasa mea am vazut-o ultima data acum 25 de ani si de atunci nu mai stiu nimic de ea, nici macar daca mai traieste sau nu. Mi s-a spus la acea vreme ca nasii de botez pot fi doar atat de importanti pe cat iti doresti tu sa fie. In unele religii (la protestanti, catolici) nasul de botez este un al doilea parinte si isi asuma rolul cu toata seriozitatea de care este capabil. La noi, desi acceptarea invitatiei de a boteza un copil inseamna o promisiune de viitor, aceea de a-si asuma rolul de parinte spiritual si chiar fizic in caz de nevoie, prea putini fac de fapt acest lucru. 

Pentru noi, in cele mai multe dintre cazuri, botezul inseamna sa intre copilul „in randul lumii”, sa devina crestin, sa facem un botez mare cu care sa impresionam pe toata lumea, sa avem cel mai bogat meniu pe masa, cele mai frumoase marturii de botez, cea mai buna servire, cea mai zgomotoasa muzica, cel mai rece vin si, de ce sa nu o spunem pe fata, sa castigam ceva bani de pe urma acestui eveniment important, poate cel mai important din viata unei familii in primii ani de viata ai copilului. Desigur, exista si exceptii. Cunosc oameni care au mers sa isi boteze copilul insotiti numai de nasi, au dat o mica petrecere, au incercat sa respecte traditia atat cat au putut sau cat s-au priceput, au stiut ca au copilul crestin si gata, au incheiat capitolul.

Probabil multi gresesc inca de la inceput, alegand nasi de botez „dupa ureche”, in loc sa caute persoanele de care deja ii leaga ceva, un fir invizibil, o prietenie trainica sau chiar o legatura de familie. In multe familii alegerea nasilor de botez iese din discutie pentru ca traditia le cere sa intrebe intai nasii de cununie si abia daca acestia, dintr-un motiv sau altul, nu pot boteza copilul, sa apeleze la altcineva. Legat de acest lucru, trebuie sa marturisesc ca nimic nu ma enerveaza mai tare decat ideea ca nasii au dreptul de a alege unul dintre numele pe care copilul le va purta. De cate ori nu v-ati mirat auzind printre prieteni cate un nume demodat sau ciudat si, cand ati intrebat cum s-a pricopsit cu el, ati primit o ridicare din umeri, ochi dati peste cap si, pe un ton resemnat, raspunsul: a fost pretentia nasilor, sa ma cheme si Gherghina, Haralamb, Marghioala, Aristide sau cine mai stie cum.

Cred ca ar trebui ca oamenii sa se alinieze la secolul in care traiesc, sa adapteze cumva anumite obiceiuri pentru a usura viata generatiilor viitoare. Nu spune nimeni sa nu mai folosim marturii de botez, lumanari frumos impodobite, dar poate ca a sosit momentul sa renuntam la dreptul nasilor de a alege numele copilului…

Anunțuri

Posted on Octombrie 22, 2015, in Uncategorized. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: