Sase luni…

Sase luni… Maine se implinesc sase luni de la ziua in care o parte din mine s-a rupt. La acea vreme am crezut ca viata va sta in loc, iar eu voi privi de pe margine cum altii vor continua sa manance, sa vobeasca, sa rada. Uitasem ca viata merge mai departe, ca omul are taria de a lupta cu sine si cu lumea, cu fantasmele ce apar la ceas de seara si cu amintirile ce dor. M-am trezit mancand, vorbind, razand. Mi-am continuat viata. Uneori am incercat sa ma mint ca nu s-a intamplat nimic. Voiam sa scap de durerea care ma macina. Alteori am chemat eu amintirile pentru a ma inveli in ele ca intr-o pelerina ce fereste ranile de ploaia rece. Oricum as face, tot nu e bine. Si nu e bine pentru ca ea nu mai e. In rest sunt ok. Imi traiesc viata, ma bucur de familia mea, de animalele mele, de soare, de povesti. Cand au trecut sase luni?

Anunțuri

Posted on Mai 13, 2016, in Poveștile mamei. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Odihnească-se în pace! O parte din tine s-a rupt, iar cealaltă îşi trăieşte viaţa de cu zi aşa cum îi este dată. Amintirile frumoase ne mai întăresc, chiar dacă dorul rămâne aici, să sape necontenit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: