Iubesc viata

Chipul sau ramane impietrit intr-un zambet ce se doreste a fi superior pana si vietii. Clipeste domol, studiat, miscand pleoapele asa cum un slujitor priceput se misca printre meseni, incercand sa ii serveasca la timp fara sa le tulbure discutiile. Sade inchis intr-un cub peste care se astern periodic umbre inspaimantatoare ce-l fac sa-si piarda judecata si bruma de incredere. Rosteste platitudini ce transforma cuvintele in nimicuri irelevante, un neintrerupt sir de litere golite de sens. Ce are a povesti lumii de ieri, de azi sau de maine? Despre un drum plin de obstacole? Nu, ca le-a depasit pe vremea cand a invatat sa respire aere evident venetic. Despre cum apa, la tropice, se tranforma in sampanie ce picura intr-un continuu trop-trop in pahare cu picior? Despre cum ursii polari se harjonesc pe o partie ce urca spre minunata aurora, in timp ce renii lui Mos Craciun patineaza senzual pe raze de stele? Nu-i nimic nou sub soare. Le stim pe toate, ne putem imagina totul, va putem povesti totul, daca aveti rabdare, tutun si un strop de curaj, sa dezlegati inorogul alb si sa ii acordati increderea cuvenita.

Iubesc viata sub toate formele ei, iubesc sa scriu despre viata si despre ceea ce ochii mei vad atunci cand privesc inveseliti zapada ce curge neintrerupt peste orasul meu drag, iubesc acest articol ce nu vrea sa spuna nimic. 😛