Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am cedat, asa cum fac eu de obicei, primului impuls, si m-am aruncat cu capul inainte, fara sa ma interesez si fara sa fiu sigura de ceva. Am tras dupa mine in acest vis multi oameni, desi nu stiam si nu aveam nimic concret in afara de un vis mare si de o uriasa speranta. Ceea ce ma doare mai tare este faptul ca nepotrivirea dintre socoteala de acasa si cea de la targ ar putea frange aripi de copii. Cum le-as putea explica micutilor ca societatea are puterea de a pune piedici oricarui vis frumos, de a taia aripile inainte ca acestea sa fie destul de fortificate pentru zbor? Cum le-as putea spune ca m-am grabit sa le arat ceva frumos, ca i-am facut sa viseze, ca mai apoi sa descopar ca acest vis este irealizabil? E dureros, e dezarmant, e sfasietor de trist…

I-am rugat pe copii sa deseneze, sa arate lumii ca le pasa. In acest fel speram sa putem sensibiliza lumea, sa dam o lectie adultilor. Cu fiecare clipa trecuta, visul meu crestea. Vedeam cum aripile sale se intind peste intreaga tara… Am fost surprinsa si extrem de incantata afland ca toti copiii s-au aratat a fi entuziasmati, ca toti si-au dorit sa isi aduca mica lor contributie la proiectul meu, ca unii deja au desenat. Amanuntele sunt irelevante in acest caz. Cert este ca desenele lor nu vor putea fi folosite in forma pe care o visam eu, caci legea nu permite asa ceva.

Singurul lucru pe care il pot face pentru ca proiectul sa nu moara inca din fasa este sa cer acordul copiilor si parintilor pentru a face un soi de galerie din desenele lor, galerie pe care sa o prezint lumii. Atat. Ca oamenii sa isi aminteasca de vremurile cand erau copii, de inocenta care se pierde undeva pe drumul vietii, de faptul ca orice copil se naste bun, inimos, darnic, ca noi, adultii, suntem cei ce le rapim inocenta. Nici un copil nu vrea sa stie ca animalele traiesc chinuite, ca unele mor de foame sau de frig. Atat as putea face. Sa prezint lumii dorinta copiilor, sa amintesc oamenilor ca bunatatea si darnicia inca exista, daca stim unde sa privim.